Capitolul I: Acul în carul cu ace
https://sufletepereche.com/cautandu-ma-pe-mine/
Sclipiri şi conexiuni
Am crescut într-o familie modestă. Unul dintre coşmarurile vieţii mele de copil, au fost certurile pe teme de bani ale părinţilor mei. Aici, bunica mea, Mama tatălui meu, „Bunuţa„, a avut un rol important de jucat. Obişnuia să le spună:
„Cum e posibil să fiţi atât de îngălaţi?! Aveţi două salarii şi pensia alimentară a copilului (eu, adică). Sunteţi trei inşi pe trei salarii şi vă văitaţi de bani?! Ruşine să vă fie, oameni în toată firea! Eu, am două clase mai mult ca tramvaiul (avea patru clase…) şi nici un venit şi mă descurc! Şi voi? Doi „intelectuali”?! Un actor şi-o profesoară?! Voi ce faceţi? Datorii! Faceţi datorii şi vă văitaţi! Ruşine să vă fie!”
Ai mei, se înfuriau şi ţipau la ea, îi spuneau că e rea de gură, „Ce ştii tu?!” etc…
Pentru mine însă, ce spunea Bunuţa, avea sens. Poate şi faptul că am fost trimis la cumpărături de mic, înainte de şcoală, a avut un rol important. Îmi amintesc cum mă dăscălea Bunuţa:
— Uite, ăştia-s banii, trebuie să iei asta şi asta, care costă atât şi trebuie să îţi dea rest un ban ca ăsta, unul ca ăsta şi unul ca ăsta! Dacă te pune dracu’ şi vii fără rest, te rup cu bătaia! Te trimit înnapoi să iei resul, să te înveţi minte altă dată!
Într-o paranteză fiind zis, nici vorbă să fi primit bătaie de la ea. Poate că m-a pălmuit vreodată, dar dacă a fost aşa, a făcut-o într-un fel aparte, încât am uitat. Dar, după cum se vede, altceva a rămas: ÎNVĂŢĂTURA!
Am făcut acest ocol, pentru a creiona contextul. Iar o parte importantă a contextului, o constituie CĂRŢILE. Informaţia, adică.
Am crescut într-o casă în care erau cărţi. La început, când eram foarte mic, erau puţine. Cu timpul, biblioteca mamei şi a „noului” meu tată (mama a divorţat şi s-a recăsătorit când aveam ceva mai mult de trei ani), însemnau prin 1965, aproape un perete al camerei de zi. O bibliotecă „meşterită” de tatăl meu, din PFL şi stinghii de lemn, recuperate de la depozitul de mobilă, din ambalajele în care veneau piesele de mobilier, ambalaje care erau aruncate după vânzare.
Cam aşa a început povestea călătoriei către mine însumi: printre cărţi.
Un moment aparte în căutarea aceasta febrilă însă, a venit cu mult mai mulţi ani după ce, pe la 9 ani, am citit „de capul meu”, „Povestea neamului nostru” şi după aceea, „La ţigănci„, a lui Mircea Eliade.
Asta, s-a întâmplat în vremea când eram încă în Grecia şi eram deja împreună cu Monica. Aveam atunci, peste 50 de ani de căutări…
Urmăream de ceva vreme conferinţele TED şi am găsit o conferinţă care „a spart statisticile„, a lui Simon Sinek: „How great leaders inspire action„.
Acolo, am aflat despre cartea sa best-seller, „Start With Why” şi am rezonat spontan, pentru că, pentru mine, viaţa şi orice mişcare începe cu „De ce…?„. Am avut mult de suferit din cauza multelor întrebări pe care le puneam, dar experienţa mea interioară şi exterioară, mi-a demonstrat că singurul mod în care mă pot pune în mişcare, este să aflu răspuns la această întrebare: „De ce să…?„. Restul, mi se părea simplu, chiar dacă era greu. Găseam întotdeauna o soluţie, dacă aflam răspunsul la această întrebare.
(Capitolul 2 al cărţii „Căutându-mă pe mine„, „Lumea lui Ainival, Volumul II”)
