Capitolul I: Acul în carul cu ace
https://sufletepereche.com/cautandu-ma-pe-mine/
Capitolul II: Sclipiri şi conexiuni
https://sufletepereche.com/cautandu-ma-pe-mine-2/
Capitolul III: Căutarea pasiunii (Vocaţiei, Talentului)?
https://sufletepereche.com/cautandu-ma-pe-mine-3/
Eşecurile şi Rezilienţa
Unul dintre şocurile pe care le-am primit, a venit de la o carte, scrisă de un antreprenor american, în vremea când învăţam despre „afaceri online”: David Vallieres. Am povestit mai multe în cartea mea, „Cum să faci bani„. Sar peste detalii şi amintesc doar titlul cărţii, care este destul de şocant „Eşuează rapid şi treci mai departe!” (Fail Fast, Move Next!).
Am avut nevoie de ceva timp să mă refac, să asimilez ideile şi să le şi verific. Cartea am citit-o în 2007 şi abia după vreo trei ani de „rumegat”, am început să înţeleg.
Au mai trecut vreo trei ani şi jumătate (2010 – 2013) într-un experiment îndrăzneţ, din care aveam să învăţ foarte multe, despre online, cursuri online şi cam ce se poate face online: Am conceput şi am derulat ONLINE, cursul „Cum să faci Bani Pe Net” sau „CBPN„, cum l-am prezentat în acea vreme.
Acolo s-au născut idei multe, am făcut multe, am interacţionat cu mulţi oameni şi au început să apară acolo, primele mari dovezi paradoxale.
Atunci am folosit mult Radiestezia, am făcut multe măsurători specifice şi aşa, am descoperit ceva ce am înţeles foarte greu:
Oricine poate învăţa orice, indiferent de nivelul de educaţie.
Măsuram pe vremea aceea, un parametru: „Potenţialul de Succes„.
Conexiunile cu rezultatele, erau de multe ori, şocante.
Astfel, datorită celor circa 150 de oameni care au parcurs cursul până la capăt şi au fost activi, am reuşit să aflu lucruri care mi-au zdruncinat serios „ştiinţa”:
-
- S-au înscris cam 1600 la curs, dar au rămas „în cursă”, mai puţin de 10%;
-
- Dintre cei care au urmat cursul, am măsurat la aproximativ 15% (vreo 25 de oameni) acel parametru, pe care l-am numit „Potenţialul de Succes” şi încă unul, care mă frământa pe mine de decenii: „Gradul de Utilizare Conştientă a Creierului„, sau „GUCC„.
Rezultatele, m-au dat peste cap complet. Aveam să le înţeleg mai profund semnificaţia, dar în acele momente, m-am trezit în faţa unei Realităţi greu de acceptat şi de înţeles:
Parametrii, aveau creşteri de peste 1000 de ori faţă de valorile de dinainte de înscrierea la curs. În unele cazuri, au fost creşteri de peste 10.000 de ori!
Valorile, descreşteau însă în timp, DUPĂ TERMINAREA CURSULUI.
Am fost sceptic sau, poate doar circumspect, aşa încât, am făcut şi refăcut măsurătorile, în ideea că greşesc eu pe undeva, că aveam atenţia risipită, etc.
Rezultatele însă, se încăpăţânau să îmi arate o Realitate pe care, Raţiunea mea, refuza să o accepte ca fiind adevărată. Erau diferenţe prea mari.
Clarificările, au venit extrem de anevoie.
Între timp, am continuat să fac astfel de măsurători şi singurul „progres” înregistrat, a fost repetarea confirmărilor, dar pe alte cazuri decât participanţii la curs.
Singura conexiune nouă pe care am putut să o fac între faptele brute, ale Realităţii şi rezultate, a fost EFORTUL PERSONAL CONSTANT.
Analizând fişele cu rezultate şi informaţiile pe care le aveam despre acei oameni la care efectuasem măsurătorile, am descoperit o corelaţie pe care am înţeles-o doar PARŢIAL atunci: MUNCA. Efortul personal, direcţia în care a fost investit acest efort şi, CONTINUITATEA EFORTULUI.
Am mai aflat „pe pielea mea” cum se zice, că un parametru aparent ţinând de domeniul studiului materialelor şi a fizicii solidelor în general, este de fapt aplicabil ORIUNDE: REZILIENŢĂ se numeşte şi definiţia cea mai scurtă, este REZISTENŢA LA EFORT SUSŢINUT.
Din păcate pentru vânătorii de formule magice, rezilienţa umană, ca şi cea a unui oţel sau a altui material, presupune EFORTURI SPECIALE. Ca să obţii un oţel rezilient, e nevoie să îl treci printr-un proces destul de complex şi de durată. Materialul brut care iese dintr-o oţelărie, din furnal, e rareori utilizabil ca atare.
Am constatat fără vreo mare plăcere, recunosc asta, că şi cu OMUL, este exact la fel: îl supui la cazne de tot felul, dacă vrei să REZISTE, adică, SĂ FIE REZILIENT.
Iar la capitolul rezilienţă, subdomeniul cel mai important cred eu, este rezilienţa la eşec.
Altfel formulat, să fii în stare să te ridici şi să mergi mai deparrte, indiferent câte eşecuri ai suferit în viaţă.
Pe de altă parte, dacă ai suferit suficient de multe eşecuri în viaţă, ESTE OBLIGATORIU să te aşezi jos şi SĂ CUGEŢI ADÂNC asupra lor. Orice eşec este O LECŢIE. Ca orice LECŢIE, ea trebuie ÎNVĂŢATĂ, apoi repetată învăţătura şi VERIFICATĂ iar şi iar prin experienţe concepute special de tine şi repetate de suficient de multe ori, până când devine CUNOAŞTERE şi, într-un târziu, după multă experienţă INTENŢIONALĂ, devine ÎNŢELEGERE.
Despre cele trei aspecte, am mai scris şi în „Programarea pentru Consiliere-Consultanţă„, deci sar peste detalii.
