Acul în carul cu ace
Sunt departe de a avea răspunsuri la toate întrebările pe care mi le-am pus. Şi sunt convins că cei mai mulţi oameni, sunt la fel ca mine: Multe întrebări, puţine răspunsuri.
Totuşi, constat asta cu perplexitate, mulţi, prea mulţi oameni se resemnează, renunţă să mai caute răspunsuri, să mai formuleze întrebări, unii chiar foarte devreme în viaţă, pe principiul „Prea mic, pentru un război atât de mare!„.
În acest context, ţin să spun că mă bucur că încă îmi pun întrebări, mă bucur că încă sunt în căutare de răspunsuri.
În această ordine de idei, ca mai toţi oamenii, de-a lungul anilor, am trecut şi eu prin felurite etape de căutare.
Una dintre temele predilecte ale Dezvoltării Personale, este „Caută-ţi pasiunea!” sau altfel formulat, „Descoperă-ţi pasiunea!„.
Ei bine, fiind eu un mare şi incontestabil campion al eşecurilor, o să îţi mărturisesc deschis că, unul dintre cele mai lamentabile eşecuri pe care l-am înregistrat în viaţă şi încă în mod repetat, a fost să îmi descopăr „pasiunea vieţii mele„.
Aşa încât, tot ceea ce am putut descoperi, au fost „chestii care m-au atras„. Doar că, această formulă, „chestii care m-au atras„, s-a dovedit a fi mai curând o sursă de risipă a resurselor interioare şi exterioare, decât ceva care să îmi aducă succesul. Sau, măcar destui bani cât să trăiesc decent.
Pe de altă parte, cu mulţi ani în urmă, în vremea generalei, am descoperit în manualul de istorie o poză a unei pietre pe care scria „Gnothi Seauthon„. Ceva mai târziu, mult mai târziu, când a apărut seria de filme Matrix, am văzut şi varianta latină a aceluiaşi îndemn: „Temet noscem„.
Am simţit asta, ca pe un cui înfipt în mintea mea, de-a lungul anilor.
Din păcate pentru mine şi sunt convins că sunt mulţi aşa ca mine, mi-a fost foarte greu să înţeleg ce anume ar trebui să fac, ce anume ar trebui să caut.
Cam ce ar însemna „Cunoaşte-te pe tine însuţi?„, la modul practic, desigur?
(Primul capitol al cărţii „Căutându-mă pe mine„, „Lumea lui Ainival, Volumul II”)
