
Iluziile
Am ales pentru articolul de astăzi această temă, deoarece observ că se susţine şi se propagă în lumea Dezvoltării Personale, o CONFUZIE cu consecinţe extrem de grave şi anume, se vrea să se accepte faptul că Planul Fizic de exemplu, este O ILUZIE.
Acest lucru, înseamnă cu alte cuvinte, că Planul Fizic, este UN FALS.
Potrivit definiţiei din Wikipedia (vezi bibliografia de la sfârşit), „Iluzie„, se referă la o EROARE DE PERCEPŢIE.
O analiză detaliată a cauzelor şi modalităţilor de generare a erorilor de percepţie, depăşeşte cadrul acestui articol. Am prezentat în articolul precedent, „Cadrele şi Recadrarea„, modul în care ne construim Realitatea Interioară, pe baza PERCEPŢIILOR. Pentru cei care vor o expunere mai detaliată şi cu mai multe exemple, recomand citirea capitolului „Spaţiul Vital„, din cartea mea „Începutul Călătoriei„, primul volum apărut în seria „Ritmuri Interioare„. Cartea este disponibilă şi în variantă electronică, pe acest blog, în secţiunea „Gratuite„, unde se află „Broşura Cărţi gratuite„. În această broşură se află linkurile de download pentru cărţile pe care le oferim gratuit, între care şi „Începutul Călătoriei„.
Ceea ce este esenţial de subliniat aici, este faptul că a caracteriza un fenomen cu durată foarte scurtă drept „iluzie”, este o întreprindere şi hazardată şi dăunătoare şi total neconformă cu Realitatea. Adică, este un FALS GROSOLAN.
Se pare că în materie de semantică, adică, semnificaţia cuvintelor, ne lipsesc specialiştii şi Academia Română, are de recuperat cel puţin vreo două secole de trândăveală pe banii publici.
Se omite în mod total nejustificat şi inacceptabil faptul că, atunci când facem caracterizarea unui fenomen ca fiind iluzie, presupune în mod obligatoriu să facem O COMPARAŢIE între fenomenul „A” şi fenomenul „B„, iar ceea ce numim „iluzie„, este în fapt dimensiunea, întinderea erorii de percepţie a fenomenului „A” în comparaţie cu fenomenul „B„.
Aceeaşi afirmaţie este valabilă şi pentru termenul ILUZORIU.
Astfel, atunci când afirmăm:
Fenomenul „A” este o iluzie, în fapt ne RAPORTĂM la gradul de Adevăr al PERCEPŢIEI PERSONALE, ÎN RAPORT CU REALITATEA.
Întrebarea mea este una simplă:
Este cineva deţinătorul Adevărului Absolut?
Pentru că altfel, absolut tot ceea ce vorbim, ceea ce vedem, scriem, citim, etc., se află inevitabil sub incidenţa iluziei şi atunci, care este măsura obiectivă care ne spune că „Iluzia A, este mai iluzie decât iluzia B„?!
Asta, îmi aminteşte de George Orwell:
„Toate animalele sunt egale! …Dar unele, sunt mai egale ca altele…„.
Iar ne întoarcem la „Patul lui Procust„?
Iluzoriul
Este straniu faptul că acest termen, este practic nedefinit în dicţionarul Limbii Române. Ceea ce vrea să treacă drept definiţie, este o bâlbâială circulară, de tipul „Scaunul, este un obiect de tipul scaun.”
Foarte inteligentă definiţie, aşa-i?
Iată cum stau lucrurile, în fapt:
ILUZORIU, este acel fenomen a cărui durată de existenţă, îl face foarte greu perceptibil, datorită duratei de viaţă extrem de reduse, în comparaţie cu durata de viaţă a fenomenului de referinţă.
Hai să iau un exemplu uşor de înţeles:
Durata de viaţă a unei efemeride (insecte cu durata de viaţă de 24 de ore), este ILUZORIE, comparativ cu durata de viaţă a omului (= cca 80 ani x 365 zile x 24 ore).
Astfel, un om va avea dificultăţi în observarea detaliată a existenţei unei efemeride, datorită diferenţei colosale între propria sa durată de existenţă şi durata existenţei efemeridei (24 de ore). Din acest motiv, detaliile existenţei unei efemeride (eclozarea oului, creşterea, maturizarea, etc), sunt practic imperceptibile la scara unei vieţi de om. Înseamnă oare asta că efemeridele sunt o iluzie?
Totul este relativ: A (efemerida) este ILUZORIE, relativ la durata de viaţă a unui om.
SEMNIFICAŢIA cea mai proprie, cea mai potrivită pentru ILUZORIU, din motivvele expuse înainte, este deci, TRECĂTOR.
Termenul „trecător”, permite utilizarea unei SCĂRI de evaluare COMPATIBILE cu fenomenele analizate.
Astfel, dacă ne referim la efemeride, este recomandabil să comparăm efemeridele cu alte insecte de mici dimensiuni, a căror drată de viaţă este COMPARABILĂ cu a efemeridelor.
Alt exemplu…
Durata de viaţă a SPECIEI UMANE, este ILUZORIE, comparativ cu durata de viaţă a unei planete.
Considerând că astronomii au putut determina cu o marjă de eroare acceptabilă durata de viaţă a unei planete de talia Pământului, avem aici două repere: aproximativ 5,5 miliarde de ani pentru o planetă şi aproximativ 200 milioane (0,2 miliarde) de ani pentru specia umană, în care am inclus şi Homo Neanderthalensis (Omul de Neanderhal), a cărui prezenţă pe Pământ, îl situează printre cele mai vechi specii de hominide compatibile cu Homo Sapiens. După cum observăm, comparaţia este dificilă, fiind vorba despre o diferenţă de ordin de mărime de la om la o planetă, de 27,5 ori.
Astfel, pe durata de viaţă a unei planete, mor şi se nasc minimum 27 de specii similare speciei umane, care totuşi, este o specie extrem de longevivă, comparativ cu durata de viaţă a unui individ uman (cca 80 ani).
Dacă pentru un om şi chiar pentru specia umană, o planetă PARE „Veşnică”, pentru o planetă, viaţa unui om este ILUZORIE.
Ce este o iluzie, până la urmă?
Făcând din cele spuse până aici UN ÎNTREG, putem afirma că O ILUZIE, ESTE O EROARE DE PERCEPŢIE, nicidecum „ceva inexistent„.
A clasifica ceva ce suntem incapabili să percepem CORECT, COMPLET, DETALIAT, ca fiind o ILUZIE, este o dovadă de superficialitate şi primitivism.
Ca întotdeauna, „Graba, strică treaba!”
Erorile de percepţie
O abordare exhaustivă a erorilor de percepţie, este total neadecvată într-un articol. Mult mai potrivit este un proiect de cercetare ştiinţifică, fie şi pentru motivul că PERCEPŢIA, este cu totul altceva decât PERCEPŢIE SENZORIALĂ.
Percepţia senzorială, este doar o mică parte a ceea ce înseamnă în practică, în viaţa de zi cu zi PERCEPŢIA.
O componentă mult mai masivă a percepţiei, este PERCEPŢIA EXTRASENZORIALĂ.
Din categoria percepţiei extrasenzoriale, amintesc aici percepţia semnalelor interne şi externe cu ajutorul organelor, altele decât clasicele „cinci simţuri” şi organele specializate cunoscute.
Poate cea mai spectaculoasă formă de percepţie extrasenzorială, este percepţia cu ajutorul inimii, fenomenul cel mai cercetat şi cel mai bine documentat ştiinţific până în prezent şi care a fost demonstrat ştiinţific prin studiul fenomenelor inexplicabile care se petrec la transplanturile cardiace.
Astfel, acum este cunoscut faptul că, un complex de informaţii şi o anumită formă de cunoaştere, de PERCEPŢIE extrasenzorială, se transmite odată cu organul transplantat (inima).
Totuşi, în corpul nostru, există circa 50 triliarde de celule şi fiecare dintre acestea, este UN ORGAN DE PERCEPŢIE.
Pe cale de consecinţă, percepţia senzorială, devine practic irelevantă şi NESEMNIFICATIVĂ, în raport cu PERCEPŢIA EXTRASENZORIALĂ.
Astfel, dacă analizăm cantitatea de erori de percepţie, raportată la numărul total al formelor de percepţie şi al senzorilor de percepţie, percepţia senzorială este cea mai săracă şi mai expusă erorilor de percepţie, fapt de altfel demonstrat prin studiul sistematic în laborator al percepţiei vizuale şi respectiv al percepţiei auditive.
Concluzie
Concluzionând acum pe baza informaţiilor prezentate până aici, termenul „ILUZIE„, poate fi cel mult un termen TOLERAT şi IMPROPRIU în vocabularul limbii române, mult mai potrivit fiind ILUZORIU, în raport cu PERCEPŢIA şi SCARA FENOMENELOR PERCEPUTE.
Dacă excludem SCARA fenomenelor percepute, atât raportul dimensional, cât şi aspectul duratei fenomenelor şi proceselor, înseamnă practic să admitem CONŞTIENT, distorsionarea Realităţii, prin ignorarea COMPATIBILITĂŢII a două sau mai multe fenomene, clase de fenomene, procese, lanţuri de procese, etc.
Aşa cum bine se spune în popor, înseamnă să acceptăm că:
„Două mere plus trei pisici, egal un elefant„…
Putem împăca… Varza cu Capra şi Capra cu Lupul?
Într-o altă lume, bazată pe alte principii decât lanţul trofic, cu siguranţă că da!
Momentan însă, ACUM şi AICI, trăim în această lume.
PS: În grafica articolului, am strecurat o glumă, în strânsă legătură cu tema. Ai observat-o?
BIBLIOGRAFIE:
Iluzie, Wikipedia:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Iluzie
Şerban Stănescu, Ritmuri Interioare, volumul I, „Ritmuri Interioare”, Editura Velox, Alexandria, 2008;
Arborele Sequoia:
..http://www.pepiniera-sequoia.ro/arborele-sequoia/