Reflectam în fugă, asupra unui schimb de replici, pe marginea Poveştii publicată sub numele „Dacă Toamna ar fi Femeie„, pe acelaşi grup, „Agape. Scriitori pentru cititori„…
Povestea lui Ileana Giubelean, „În fugă„, se termină cam aşa:
„După ce îmi voi fi îndeplinit misiunile zilei…
Ar merge o fugă…
De Bach.„
Ideea ar fi că ne trăim vieţile în fugă.
Iar mie, mi se pare că aici, s-a strecurat o eroare de percepţie: oare, chiar ne trăim vieţile în fugă?
Citeşte cu atenţie şi mai ales, reflectează cu atenţie: în fugă?
Cheia de interpretare, se află chiar în acest text, în replica de mai sus.
Reflectam, aşa cum am spus, în fugă, asupra a două replici care s-au schimbat, în legătură cu textul menţionat…
Iată şi schimbul de replici:
Dana Alistar: „Se simte că locurile sunt cunoscute și îndrăgite de ambele personaje ale povestirii. Amintiri care ne cheamă de fiecare dată acolo unde am împărtășit momente magice, bucurie, încununate de subtila declarație-întrebare din final.„
Şi aici, e necesară o precizare…
„Subtila declaraţie-întrebare din final”, este în fugă:
„Ei? Cum este să te vezi pe tine însuţi, dintr-un trup de om? Cu ochii unui fir de nisip, asemeni multelor fire de nisip de pe malul Mării?„
Aşa încât: ne trăim vieţile, cu adevărat în fugă?
Ca să lămurim asta, e nevoie să mergem mai departe, pe firul replicilor.
Ileana Giubelean: „Cineva de care vă este dor…
Frumos și sensibil!”
Răspunsul meu, este următorul:
„‘Cineva‘ de care îmi este ‘dor‘, e impropriu spus.
Mai curând, „Cineva” pe care îl port Înăuntru şi pe care, ca să îl pot „da afară”, mi-ar trebui o canava (chestia aia pe care pictează unii artişti) mai mare sau cel puţin egală cu Pământul însuşi.
Aş zice chiar „strict mai mare„… Să am şi eu un locuşor mititel pe-acolo… Şi cum descopăr mereu câte ceva pe care vreau să îl am cu mine, „strict mai mare„, ar fi o dimensiune mai potrivită…”
Şi acum, hai să ne apropiem de conceptul „a trăi în fugă„:
E foarte dificil să trăieşti în fugă!
Cei mai mulţi dintre noi, folosim „în fugă” ca eufemism pentru SUPERFICIALITATE, DERIZORIU, INUTIL, FACIL. Şi atunci, NE spunem, pentru că e mai puţin dureros, că… „trăim în fugă„.
Ca să înţelegi ce vreau să spun, reciteşte întrebarea:
„Ei? Cum este să te vezi pe tine însuţi, dintr-un trup de om? Cu ochii unui fir de nisip, asemeni multelor fire de nisip de pe malul Mării?„
Apoi, trăieşte ÎN FUGĂ, câteva minute:
Johann Sebastian Bach: Tocată şi fugă în Re minor (D minor);
[https://www.youtube.com/watch?v=cGYyOY4XaFs]
Doar aşa vei înţelege diferenţa dintre „a trăi în fugă” şi „a trăi superficial„…
