Iată că am revenit în blogosferă!
Decizia din 2018 de a renunţa la situri, a scos la suprafaţă o nevoie neconştientizată sau cel puţin insuficient conştientizată şi, foarte probabil, necorespunzător materializată.
Ca o consecinţă şi eu şi Monica, am suferit enorm punând în practică decizia de a desfiinţa siturile.
Mie, poate că mi-a fost mai uşor în comparaţie cu Monica. Sau… Poate că aşa îmi place să mă amăgesc, să mă justific. Un mecanism compensatoriu? „Coping mechanism”? Posibil.
Înclin să cred însă că totul a însemnat o nevoie interioară. Nevoia de evoluţie. Nevoia de a RENAŞTE, de a ne REINVENTA…
Îmi vin în minte aceste versuri:
„Fie să renască, numai cel ce Har
Are de-a renaşte, curăţit prin Jar,
Din Cenuşa-i proprie şi din propriul Fum,
Astăzi ca şi mâine, pururi şi acum„.
(Phoenix, Cantafabule).
Am uitat autorul, dar cred că e vorba despre Andrei Foarţă şi Şerban Ujică. Sper să fi ţinut bine minte. Mă ajută Google? DA. Am reţinut bine! 🙂
Prima mea carte, „Ritmuri Interioare – Începutul Călătoriei„, apărută şi în formă tipărită în 2008, la Editura Velox, a fost şi a rămas o Renaştere a Păsării Phoenix, cum am şi scris de altfel. S-a născut din Cenuşa Jurnalului meu, cenuşă la propriu, pentru că l-am ars, Jurnal în care am scris timp de 22 de ani…
Acest blog, renaşte din cenuşa blogurilor avute între 2007 şi 2018. Unele, scrise doar de mine, altele, începând din 2014, ÎMPREUNĂ CU Monica.
Unde vom ajunge?
Te invit să aflăm ÎMPREUNĂ!
Sursă Imagine: http://www.futurephoenixcounselling.co.uk/2017/10/29/the-phoenix/
