Victima şi Agresorul
Una dintre cele mai importante lecţii pe care am învăţat-o datorită Pandemiei, este legată de un fapt brut: pe tot globul, există un număr exagerat de mare de oameni care joacă alternativ când rolul de Victimă, când rolul de Agresor. Procentual, este vorba despre 65% din populaţia mondială.
Imediat următoarea lecţie pe care am învăţat-o, constă în aceea că, aceste două roluri le-am învăţat cu mulţi ani în urmă. Am fost crescut într-o familie în care principalul limbaj de comunicare, era violenţa. Violenţă fizică şi în egală măsură violenţă emoţională. Şi asta, timp de ani de zile. Prin urmare, am avut posibilitatea şi să trăiesc rolul de victimă şi să observ rolul de agresor. Le-am experimentat deci, „la mâna întâia”, cum se spune. Paradoxal, dacă te gândeşti că Mama era cadru didactic şi Tata, artist. Mai precis, actor. Fără a intra în detalii care ar dilua expunerea, aceşti doi oameni, au crescut într-o epocă în care violenţa explodase pe tot globul: Al Doilea Război Mondial. Fără ca asta să însemne că aveau tot dreptul să fie violenţi, reprezintă o explicaţie obiectivă: atitudinea lor interioară faţă de orice eveniment, a fost modelată prin constrângere, de CONTEXTUL DE ÎNVĂŢARE ŞI DEZVOLTARE în care s-au aflat într-o perioadă critică a dezvoltării lor: copilăria şi adolescenţa. Au urmat apoi, cum bine ştim din istorie, mizeriile postconflictuale. Inflaţie, sărăcie, boli, infirmi, speculă, mafie, mafioţi, luptă crâncenă pentru supravieţuire.
Astfel, deja încă de la 10 ani, ştiam precis că aceste două roluri, Victima şi Agresorul, erau total nepotrivite pentru mine. Ştiam precis că am nevoie de alt context, un context în care aceste două roluri să existe doar ca ultimă soluţie, cel mult.
Aşa încât, acum, când jocul Victimă-Agresor s-a reluat, ŞTIAM cu precizie, că acest joc este jocul altora, în nici un caz al meu.
Şi mai ŞTIAM ceva: Că ACUM, CONTEXTUL este DIFERIT de cel din perioada anilor 1935 – 1965.
Noul context
Deşi ceea ce afirm eu acum sunt „locuri comune”, consider că este important să ne amintim că acum, avem o tehnologie care ne permite SĂ ACŢIONĂM DIFERIT decât puteau acţiona părinţii noştri.
Avem neapărată nevoie să ne jucăm de-a „Hoţii şi Vardiştii„? Pentru că, a juca la nesfârşit rolurile Victimă, respectiv Agresor, acum ESTE DOAR O OPŢIUNE. În război şi multă vreme după război, erau singura opţiune.
Mai există acum ACELAŞI CONTEXT?
Şi întrebarea cea mai şocantă, cea mai tulburătoare, este de fapt următoarea:
Chiar vrem să recreăm acel context numit RĂZBOI MONDIAL, doar ca să putem juca LA SCARĂ GLOBALĂ ROLURILE DE VICTIME ŞI DE AGRESORI?
Am spus în repetate rânduri în cadrul mai multor cursuri video că aceste două roluri, ţin de PRIMUL NIVEL DE CONŞTIENŢĂ, definit de metafora „Luptă SAU Fugi„.
Prin urmare:
Am neapărată nevoie să lupt?
Am neapărată nevoie să fug?
Alternativele mele
Deşi internetul este astăzi accesibil pe scară largă, chiar dacă costurile acestei tehnologii sunt exagerat de mari din perspectiva impactului biologic al tehnologiei asupra mediului de viaţă, CONTEXTUL ACTUAL, este foarte diferit de cel din vremea celui de-al Doilea Război Mondial.
Mai suntem CONSTRÂNŞI să jucăm rolurile VICTIMĂ şi AGRESOR?
Există ALTENATIVE? Sau cel puţin, O ALTERNATIVĂ?
Eu consider şi sunt ferm convins că DA, EXISTĂ ALTERNATIVĂ.
Şi pentru că a spune în vorbe „Da, există alternativă” mie îmi sună a demagogie dacă lipseşte suportul în ACŢIUNE CONCRETĂ, m-am apucat SĂ MĂ REINVENTEZ.
M-am apucat să creez cursuri video, m-am apucat să susţin webinare, iar în esenţă, m-am apucat SĂ CREEZ UN CONTEXT DE ÎNVĂŢARE ŞI DEZVOLTARE.
Într-o paranteză fiind spus ŞI ACEST BLOG, este o parte a CONTEXTULUI DE ÎNVĂŢARE ŞI DEZVOLTARE.
De vreme ce citeşti aceste rânduri, înseamnă că, într-o oarecare măsură cel puţin, te interesează să ieşi din vechiul context „Luptă SAU Fugi” şi să explorezi un alt context. Ceea ce, mă bucură enorm!
Un obiectiv al acestui CONTEXT pe care l-am creat împreună cu grupul meu de lucru, este acela de a te INSPIRA exact în această direcţie: CREAREA DE NOI CONTEXTE DE ÎNVĂŢARE ŞI DEZVOLTARE, contexte DIFERITE DE „Luptă SAU Fugi„!
După cum ai putut observa, din luna mai 2020, noi FUNCŢIONĂM, şi CONTEXTUL pe care l-am creat, produce REZULTATE.
Fără ca asta să însemne că suntem „buricul universului”, pentru simplul motiv că suntem enorm de departe de a fi vreun „buric” oarecare, cu atât mai puţin „Buricul Universului”, ne mândrim totuşi că am creat un CONTEXT în care COMUNICĂM, în care rolurile Victimă şi Agresor ţin de o Realitate pe care o acceptăm, fără ca asta să însemne că suntem de acord să jucăm vreun rol în Realitatea „Luptă SAU Fugi„. Ba chiar dimpotrivă, am discutat onest care sunt avantajele şi dezavantajele unei astfel ce lumi, la ce consecinţe conduce blocarea în acest nivel de CONŞTIENŢĂ şi asta, ne ajută să ne plasăm din ce în ce mai bine într-o Realitate DIFERITĂ.
Şi vreau să subliniez că, ne mândrim, tocmai pentru că am creat un context DIFERIT, în plină pandemie!
Le sunt recunoscător pe această cale, acestor oameni alături de care am reuşit acest lucru, am reuşit crearea unui CONTEXT DIFERIT, un context de ÎNVĂŢARE ŞI DEZVOLTARE.
Alternativele tale
Ultimul lucru care mi-ar trece prin cap, este să te conving că aş avea dreptate. Ceea ce mi-am propus să fac, am făcut deja şi continui să fac.
Ceea ce poţi tu face, depinde exclusiv de tine, de felul în care acţionezi.
Şi ASTA, este ceea ce îţi poate fi de folos, din ceea ce prezentăm noi. Oferim un MODEL DE ACŢIUNE.
Ce înseamnă asta, practic?
Înseramnă că, în loc să explorezi o zonă total necunoscută, ceea ce, recunosc, înseamnă a avea dezvoltată o REZILIENŢĂ COMPLEXĂ, care să acopere foarte bine o multitudine de domenii ale vieţii, o Rezilienţă care să îţi confere capacitatea de a gestiona riscuri foarte mari, POŢI SĂ TE INSPIRI DIN CEEA CE FACEM NOI. Asta, reduce mult riscurile explorării Necunoscutului.
Asta înseamnă practic, din perspectiva ta, că POŢI SĂ ÎŢI CONSTRUIEŞTI PROPRIUL CONTEXT DE ÎNVĂŢARE ŞI DEZVOLTARE.
Asta înseamnă că, aşa cum procedăm noi, poţi proceda ŞI TU: poţi să îţi cauţi câţiva oameni care rezonează cu tine şi cu care rezonezi tu însuţi şi să formaţi un grup de lucru, în care să discutaţi ceea ce vă interesează, să realizaţi cursuri video, înregistrări audio, un blog, să vă prezentaţi pe internet munca, aptitudinile, valorile pentru care militaţi, să întrebaţi în stânga şi în dreapta, dacă este cineva interesat să COOPEREZE cu voi la vreun proiect.
Internetul, funcţionează aşa cum funcţionează. Dacă stăm să căutăm justificări, risipim timpul în care putem EXPERIMENTA o soluţie sau alta, UN CONTEXT SAU ALTUL.
Poţi la fel de bine să vii alături de noi. Până acum, am realizat deja 32 de webinare, săptămână de săptămână.
Comunicare sau izolare?
Sunt două concepte care se exclud reciproc.
Situaţiile intermediare, situaţiile care par a fi excepţia de la regulă, se explică prin INTENSITATEA COMUNICĂRII, nicidecum prin ABSENŢA comunicării!
Prin urmare, în Era Comunicării, ultimul lucru pe care îl poţi afirma, este că eşti constrâns să te izolezi.
O lecţie colosală a Pandemiei, este tocmai ASTA:
Izolarea, este o opţiune individuală.
Simplificând până la rudimentar, totul se rezumă la o opţiune INDIVIDUALĂ: Refuzi să comunici, adică, îţi asumi rolul de VICTIMĂ, adică, RE-ACŢIONEZI, oferi un răspuns automat, venit de la Creierul Reptilian (adică, cel cu frica, panica, anxietatea, groaza) la o presiune a mediului SAU, îţi aminteşti că Sistemul Nervos Central are CINCI FORMAŢIUNI DE BAZĂ, cinci „creiere” şi LE FOLOSEŞTI PE TOATE, măcar în virtutea faptului că „Organul nefolosit se atrofiază„, adică, întrucât reciproca este la fel de adevărată şi este şi demonstrată ŞTIINŢIFIC, organul folosit, SE DEZVOLTĂ.
Poţi alege să îţi dezvolţi Creierul Reptilian până la hipertrofiere, jucând toată viaţa alternativ două roluri, cel de Victimă SAU cel de Agresor.
La fel de bine însă poţi alege SĂ CREŞTI, să îţi foloseşti cât mai mult din celelalte creiere, COMUNICÂND.
Ceea ce, înseamnă SĂ IEŞI DINTR-O IZOLARE AUTOIMPUSĂ.
Pentru că izolarea, hai să trecem peste eufemisme şi justificări puerile, izolarea deci, este întotdeauna, autoimpusă.
Cât priveşte cenzurarea comunicării, intrăm pe un teritoriu prea vast, aşa încât îţi amintesc ceva care pare să fi trecut neobservat: CENZURA E DE CÂND LUMEA.
Vrei dovezi? Evangheliile apocrife. De vreme ce au fost trecute „la index” şi circulaţia lor interzisă, înseamnă că cenzura, a fost inventată cu cel puţin 17 secole mai devreme, doar în acest caz particular.
Vrei un exemplu mai „bătrân”, cu „state mai vechi de plată” în istorie?
Uite-l: Biblioteca din Alexandria, distrusă prin anii 48/7 BCE.
Cui i-a trebuit dispariţia acestei biblioteci? Căror interese servea distrugerea unor documente care acum, s-ar vinde pe sume fabuloase, dacă e să mă rezum la metehnele societăţii mercantile în care trăim?
Fără să fie cunoscută cauza reală, izvoarele istorice fiind prea vagi, circulă multe supoziţii şi speculaţii, deşi ipoteza cea mai vehiculată ar fi ordinul de incendiere a flotei inamice, dat de Iulius Caesar.
Ideea de bază însă, rămâne: CENZURA, datează cel mai probabil de la începuturile comunicării; aşadar, poate fi invocată doar ca fapt al vieţii cotidiene, în nici un caz drept cauză principală a lipsei de comunicare, a IZOLĂRII.
TU, poţi să alegi!
Aşadar, ce alegi? Izolare? Comunicare?
Cu drag, Şerban
