Sunt noţiuni inventate, din nevoia sau necesitatea de a defini în mod clar perceperea unor stări interioare. Amândouă sunt strâns legate între ele, chiar dacă, la prima vedere, sunt aflate în zone/domenii diferite. De ce am ajuns la această concluzie? Observând. Urmăriţi ce se întâmplă în realitatea exterioară atunci când luaţi SINGURI decizii în ceea ce vă priveşte. Urmăriţi ce se întâmplă în realitatea exterioară atunci când aveţi încredere în voi şi acţionaţi ca atare.
Cine caută să (te) facă “de râs”? Cine (crede că) se află într-un loc mai sus, pe o treaptă “superioară”, deci consideră că este mai “puternic” decât tine. Şi vor cu orice chip să-şi menţină acel loc!
Când apar pentru prima oară semnele folosirii unei astfel de metode? De fapt, DE CE este folosită această metodă? E un fel de autoprotecţie. Este un semn că ceva din interior se simte “ameninţat”. Această metodă poate fi observată ceva mai uşor şi mai repede într-un colectiv, un grup şi/sau echipă. Deci poate fi remarcată fie în familiile numeroase (cu mai mulţi copii), fie în parteneriate, fie la un loc de muncă, fie într-o simplă relaţie de prietenie. Exemplele pot fi atât de numeroase!
De ce totuşi se întâmplă aşa ceva? E vorba de o mentalitate, o “credinţă” legată de păstrarea unei anumite ordini sociale şi ca oricare “ordine”, este bazată pe separare, pe fragmentare. La nivel subtil are loc discernerea “diferenţelor”. Drept urmare şi în plan exterior se petrece acelaşi lucru! Cine se simte “ameninţat” scoate în evidenţă “defectele”, omiţând în mod intenţionat “calităţile”. Este un fel de… Tactică a “adevărului parţial”.

În cadrul acestui articol şi de dragul economiei de timp, am să dau un singur exemplu, iar cine a întâlnit o astfel de tactică/metodă, poate lăsa un comentariu aici legat de propria sa experienţă.
Deci, la un loc de muncă iese în evidenţă foarte uşor acest lucru. E vorba despre menţinerea unor anumite persoane în locuri de (sau cu) importanţă redusă sau în posturi prost plătite sau în posturi în care pot fi uşor de înlocuit.
CAUZA?
Este una singură! Păstrarea ordinii sociale! Oamenii sunt convinşi că sunt lipsiţi de putere, de importanţă, cu “defecte”, astfel încât singura posibilitate oferită de a fi acceptaţi/iubiţi este să se supună, să fie neîncrezători în ei înşişi (în abilităţile, calităţile, competenţele lor). Posibil să li se amintească într-una de datorii, de erori, de defecte, de lipsuri şi/sau de responsabilităţi, omiţându-se intenţionat părţile “luminoase”. Mai mult, uneori apar eventual şi pedepsele!
SOLUŢIA?
Auto-observarea şi observarea în paralel!
Urmăriţi ce se întâmplă în realitatea exterioară atunci când începeţi să simţiţi valoroşi, iubiţi, când deveniţi conştienţi ŞI de calităţile (plusuri) ŞI de defectele (minusuri) voastre, de abilităţile voastre, de competenţele voastre, de… TOT.
DE CE TOATE ACESTEA?
Pentru că vă iubiţi şi pe voi, aşa cum sunteţi, şi pentru că orice act NEIUBITOR faţă de tine este un act neiubitor faţă de întregul Univers!
Monica Stănescu, 20.12.2020
**************************
S-ar putea să te intereseze şi:
Cezarul şi Dumnezeu
Întuneric şi Lumină
De ce “pozitivismul” conduce uneori spre eşec
Entuziasm versus Apatie
**************************
sursă imagine: notable-quotes.com