Conflictele sunt dezacorduri, neînţelegeri. Deci ce este anormal ca astfel de lucruri să apară în relaţiile interumane, din moment ce suntem diferiţi la un anumit nivel (fizic), tocmai prin natura experienţelor trăite? Dimpotrivă, apariţia acestor dezacorduri şi neînţelegeri face parte din normal! La fel se întâmplă şi în cazul apariţiei conflictelor cu noi înşine, ceea ce înseamnă că, de fapt, ne lipseşte o anumită experienţă. De unde apare şi senzaţia de nesiguranţă, fiind vorba despre ceva necunoscut, netestat, necercetat. Până la urmă, orice conflict este în strânsă legătură cu starea de incertitudine şi nesiguranţă emoţională. Pentru că da, oricât ar părea de bizar/ciudat, cele două sunt profund conectate între ele. Mai mult, fac parte din categoria paradoxurilor!
De ce apar conflictele?
Ca orice alt lucru, poveştile legate de conflicte au rădăcini foarte adânci, iar acestea se află în interiorul nostru. Sunt lucruri (situaţii, evenimente, persoane) din exterior, care se află în dezacord sau în opoziţie cu ce se află în interiorul nostru. Orice eveniment sau situaţie (sau chiar simpla prezenţă a unei persoane) pot declanşa aceste stări, deci pot diferi de la om la om. Rareori acestea sunt sau pot fi general valabile! Ce poate fi descris ca fiind un fel de “tipar”, este modul de manifestare: stare de nervozitate, agitaţie, chef de ceartă, nemulţumiri, temeri, etc, etc.
Una din cauzele care conduc la apariţia conflictelor, este tocmai evitarea lor. Cu cât eviţi, cu atât le atragi mai puternic, adică atragi oameni care par a stârni conflicte. Ca la orice lucru la care opui rezistenţă, persistă! Până când? Până când te “vindeci” de ideea, mentalitatea şi/sau credinţa că, un conflict este ceva nefast, rău, nepotrivit, nepoliticos, ş.a.m.d. Ele există. Fac parte din viaţă, iar într-o viaţă normală, ele sunt inevitabile.

Atunci când conflictele interioare încetează, începe pacea.

Ce se întâmplă de fapt atunci când apar primele semne de conflict? Este un semn că unele limite au fost încălcate sau urmează a fi încălcate. Iar acestea sunt în strânsă legătură cu emoţiile noastre. Deci la bază, stările conflictuale ne pot ajuta la trasarea propriilor limite. Sunt oportunităţi, în niciun caz dezastre, pentru că ceea ce aduce un conflict, este CLARITATEA, ÎNŢELEGEREA. Astfel, poţi afla cine eşti, ce vrei, ce-ţi doreşti, cum gândeşti, de ce ai acţionat astfel, ce-ţi place, ş.a.m.d. Cum altfel am putea conştientiza existenţa polarităţilor, altfel decât experimentându-le în mod direct? Şi doar după trecerea prin astfel de experimente şi experienţe, ne putem clarifica relaţia cu noi înşine!
De ce ne este teamă de conflicte?
Din necunoaştere. Pentru că lipseşte informaţia ŞI EDUCAŢIA despre cum le putem gestiona sau am putea gestiona astfel de situaţii. Deci unul din lucrurile la care ar fi util să ne gândim în cazul apariţiei unui conflict, este să ne întrebăm de ce ne este teamă. Apoi, următoarea întrebare este: “ce s-ar întâmpla dacă acest lucru de care îmi este teamă, se întâmplă în realitate?” În peste 80% de situaţii, senzaţia de conflict după ce-a de a doua întrebare, dispare pur şi simplu. În cazul în care starea de conflict persistă, înseamnă că sunt necesare săpături ceva mai adânci, iar pentru a putea face aşa ceva, este nevoie de multă empatie… Pentru că toţi oameni au temeri şi vulnerabilităţi.
Toate aceste temeri şi vulnerabilităţi sunt în legătură cu starea de siguranţă emoţională. Cu toţii avem temeri. Cu toţii avem vulnerabilităţi. Ele pot diferi de la om la om, deci este util pentru fiecare om în parte să descopere ce anume îi transmit emoţiile sale şi ce aduce această stare de siguranţă. Ca o sugestie: un punct de plecare în studierea propriului corpul emoţional, este poziţia Lunii în astrograma natală.

Monica Stănescu, 13.01.2021
****************
S-ar putea să te intereseze şi:

Între aşteptări şi iluzii

Angajamentele şi aşteptările

Ruşinea şi ordinea socială

Cum să-ţi foloseşti trecutul

****************
Sursă imagine: pinterest.com