Recapitulare
În primul articol dedicat „Skill Up Summit 2„, am afirmat că am desprins mai mult de trei lecţii.
Iată primele patru lecţii desprinse, prezentate concis:
(1) Ştiu mult mai multe decât îmi imaginam că ştiu.
(2) Am dat mai departe, mult mai puţin decât ştiu.
(3) Echipă versus FAMILIE
(4) Oricând pot să mă dovedesc a fi diletant, cu pretenţii de cunoscător.
Fără să mai insist asupra a ceea ce deja am prezentat, trec acum la cea de-a cincea lecţie:
Lecţia 5: Cei Trei A
Această lecţie, este formulată în prezentarea lui Andy Szekely. Fără să exclud posibilitatea să fi vorbit despre asta în primul articol, spun doar că:
(A) Am avut nevoie să reflectez mai adânc asupra conceptelor. Graba strică treaba, aici.
(B) Din capul locului, încă din notiţele de la Summit, mi-am dat seama clar că dacă e să vorbesc despre asta, am nevoie de un articol separat.
Iar povestea numită „Cei Trei A„, poate fi rezumată în trei cuvinte, pe care le voi dezvolta puţin, ca să clarific cum am perceput eu această paradigmă. Voi comenta DUPĂ.
A1: Artizan. Sau, Artist, creator de conţinut. În esenţă, o trăsătură de caracter care exprimă actul de creaţie, ca zestre nativă, ca DAR.
A2: Antreprenor. Sau, acel om care pune în mişcare IDEEA, VISUL. Cel care pune primele cărămizi ale construcţiei la care a visat. În jargonul antreprenorial, li se spune „Startup Builder” sau „Constructor de începuturi„.
A3: Administrator. Sau, cel care se ocupă cu hârtiile, cu birocraţia, cum se spune. Aici e vorba însă de mult mai mult decât „Contabilitate”, mai sunt şi alte componente cum ar fi partea de legislaţie care guvernează un domeniu de activitate, partea de strategie şi tactică specifice, care au nevoie să aibă o formă SCRISĂ. Mai este aici şi componenta „imagine de ansamblu”, adică, punerea cap la cap a documentelor într-un tot unitar.
Ce am învăţat eu din lecţia asta este că, o construcţie stabilă, durabilă, un proiect de tip JOC INFINIT — Vezi Simon Sinek, „Jocul Infinit” — are nevoie de aceste trei componente şi ele SUNT INSEPARABILE.
Şi aici începe marea problemă, aici apare marele obstacol: este imposibil să fii Maestru, în toate cele trei domenii. Dar… E NECESAR!
Şi aici, intervine înţelepciunea alegerii. Pentru că aici sunt implicate mai multe elemente componente ale Fiinţei: experienţă de viaţă, autocunoaştere, nivelul de dezvoltare al aptitudinilor native, aptitudinile dezvoltate prin educaţie (dobândite), capacitatea de decizie, rezilienţa. Mai sunt încă multe alte aptitudini, dar acestea sunt foarte importante.
De exemplu, a fi la fel de REZILIENT pe toate trei domeniile, Artizan, Antreprenor, Administrator, este practic imposibil altfel decât la scară microscopică. Ori „la scară microscopică”, înseamnă în jargonul antreprenorial, FREELANCER. Şi cine ştie despre ce vorbesc, ştie că poţi fi foarte bun când şi când. Adică ALTERNATIV. Pentru că poţi face un singur lucru la un moment dat. Iar vremurile de acum, impun VITEZĂ. Şi aici, se închide un cerc vicios, care se numeşte:
„Repede, ieftin şi prost; foarte încet, ieftin şi bun; repede, scump şi bun„.
Fără îndoială, există nuanţe, există mai mult de trei variante, dar acestea sunt cele de bază. Pot demonstra inclusiv cu calcule, că aşa stau lucrurile. Am învăţat-o pe pielea mea.
După cum poţi să îţi dai seama deja, modelul FREELANCER, este limitat din start şi dacă vrei să creşti, dacă vrei să evoluezi, există o singură soluţie: FAMILIA.
Referitor la FAMILIE, am făcut în articolul precedent nişte precizări.
Totuşi, construirea acelei FAMILII despre care am vorbit acolo, începe de la GRUP DE LUCRU, continuă cu ECHIPĂ, care apoi se transformă în FAMILIE.
Treptat. Un proces FOARTE îndelungat, uneori chiar foarte anevoios, dureros uneori, cu perioade de criză profundă, cu obstacole care par la prima vedere, finalul drumului.
Ajuns în acest punct, este nevoie să amintesc despre PROCESUL EXTERNALIZĂRII (= OUTSOURCING, în Engleză). I se mai spune şi „delegare de sarcini” dar mie asta mi se pare o formulă mecanică iar eu iubesc oamenii, care sunt cu totul altceva decât o colecţie de şaibe, piuliţe şi şuruburi, aşa încât, pentru mine, ceea ce alţii numesc „externalizare”, se numeşte PARTAJAREA RESURSELOR INDIVIDUALE. Adică, „Altă gâscă-n altă traistă!„.
Şi am închis astfel o sferă, care se numeşte FAMILIE.
Revenind acum la cei trei A, atunci când vrem să creştem un proiect, e nevoie de următoarea gândire aplicativă:
(A) În doi, e nevoie ca cel puţin unul să fie excelent ADMINISTRATOR. Celelalte două aptitudini, le pot avea amândoi, dar unul, trebuie să exceleze în administrarea resurselor. Este formula tranzitorie de la FREELANCER, către ceva mai mare şi desigur, mai FLEXIBIL, MAI REZILIENT.
(B) Trei, este formula minimă pentru o afacere SCALABILĂ pe termen NEDEFINIT (Jocul infinit). În acest trio, fiecare trebuie să exceleze ÎNTR-UN SINGUR DOMENIU şi astfel, prin punerea în comun a celor trei excelenţe (Artizan, Antreprenor, Administrator), obţinem acea afacere şi rezilientă şi scalabilă nedefinit şi flexibilă.
Din nefericire, sistemul de instruire actual, este total impropriu dezvoltării la nivel de excelenţă a tuturor celor trei aptitudini.
ALTERNATIVA?
Dezvoltarea Personală.
Ce vrei să fii: Katana, sau piuliţă?
Şi de aici încolo, începe un întreg calvar, pentru că învăţământul „de masă”, este structurat pe STANDARDIZARE, pe producerea de mult şi prost.
Am să dau un singur exemplu de ce înseamnă excelenţă.
În materie de lame de săbii, există trei Monştri Sacri: Katana japoneză, Sabia de Toledo şi Sabia de Damasc.
Tehnologic, aceste bijuterii sunt imposibil de realizat la scară industrială.
Pentru oricare dintre cele trei lame celebre în lume, timpul de realizare oscilează între 40 şi 95 de ani PENTRU O SINGURĂ LAMĂ. Ca metalurg (profesia de bază), m-a pasionat să aflu cum se ajunge la acel nivel de excelenţă. Fără să intru în detalii strict tehnologice (fibraj, anizotropie, structură cristalină, tratament termic, tehnică de prelucrare, compoziţie aliaj, carburare), o spun clar şi răspicat, orice tentativă de (re)producere la scară industrială, este sortită eşecului.
O astfel de lamă ESTE o bijuterie şi o bijuterie, ori o face un ARTIST BIJUTIER şi ESTE BIJUTERIE, ori o face un ageamiu la scară insustrială şi rezultă ceva de duzină, un KITSCH, o imitaţie de valoare derizorie.
Acelaşi tipar mental fundamental se aplică şi ARTISTULUI celor trei A: ori învaţă într-un sistem (CONTEXT) FOARTE INDIVIDUALIZAT şi foarte performant, care este DEZVOLTAREA PERSONALĂ, ori este timp pierdut şi o viaţă ratată, care eşuează în MEDIOCRITATE.
Exact asta este diferenţa dintre Dezvoltarea Personală şi învăţământul de masă: Dezvoltarea Personală este Maestrul Metalurg, care produce O SINGURĂ KATANA LA 90 DE ANI, în vreme ce învăţământul de masă, produce zilnic mii de şuruburi, piuliţe şi şaibe.
Şi acum, te afli în faţa unei alegeri infernale:
Ce vrei să fii toată viaţa ta:
UN ŞURUB, O PIULIŢĂ, O ŞAIBĂ SAU…
O KATANA?
