Suflete Pereche

Am ezitat mult înainte să scriu acest articol.

În mare parte, deoarece am abordat suficient de detaliat tema aceasta, în seria „Ritmuri Interioare„, volumul II, „Sufletul Meu Pereche„, care este în egală măsură o poveste, un roman şi un curs practic.

Practica mi-a demonstrat însă că, gradul de dificultate al acestui curs este prea ridicat pentru momentul actual şi iată, revin asupra temei, aici, pe blog.

Mare parte din dificultăţi, îşi au originea în lipsa unei şcoli de Educaţie Extrasenzorială, pe de o parte; pe de altă parte, în literatura esoterică, există o puzderie de informaţii trunchiate, care conduc la o multitudine de interpretări eronate, a o mulţime de fenomene de natură predominant ENERGETICĂ.

Există şcoli de Yoga, destul de multe. Există şi alte forme de educaţie. Din păcate, marea majoritate a informaţiilor prezentate acolo, sunt exagerat de dependente de cultura de origine (India, Tibet, China, Japonia, etc.) şi asta face transmiterea informaţiilor aproape imposibilă. Durează prea mult să intru în detalii, aşa încât, voi apela la un exemplu simplu de înţeles:

O cultură, este legată inseparabil de un areal geografic, de o limbă şi de multe alte aspecte, mult mai nuanţate. Astfel, pentru un român, este inutil să vorbeşti despre China, depre India, depre Tibet, atât timp cât el a trăit doar în satul sau localitatea sa natală. Mai mult, a îi vorbi românului respectiv în chineză, hindusă, tibetană, este o pierdere de vreme. Cultura respectivă şi înţelegerea acesteia, sunt condiţionate de trăirea timp de mulţi ani în acea cultură. Simpla traducere a unui text dintr-o limbă în alta, este insuficientă pentru a îţi transmite CULTURA respectivă. E ca şi cum ai pretinde că cunoşti foarte bine un om, pentru că ai văzut o fotografie a lui, de când avea doi ani.

În aceste condiţii, necesitatea unui Mentor, este indiscutabilă, necesitatea unei ŞCOLI, este INEVITABILĂ.

Avem astfel de ŞCOLI? Avem astfel de MENTORI?

Avem o tradiţie: Şcoala Zamolxiană.

O putem continua. De noi depinde.

Ce sunt sufletele pereche

Hai să lămurim o chestie asupra căreia planează o multitudine de confuzii.

Circulă o puzderie de poveşti idilice cu privire la „Sufletul Pereche„, situaţie care mie cel puţin, mi-a provocat o mulţime de dificultăţi de-a lungul anilor.

 

Sufletele Pereche, sunt ENTITĂŢI CU UN ÎNALT GRAD DE COMPATIBILITATE ENERGETICĂ. Punct.
Într-o altă exprimare: Sufletele Perceche, SUNT FRAŢII ŞI SURORILE NOASTRE DIN FAMILIA ENERGETICĂ (sau: Familia de Lumină).

Am pus în chenar definiţia, pentru că multă lume fantazează pe tema asta şi de aici, s-au născut o cohortă de poveşti absurde, între care şi faptul că Sufletele Pereche ar fi „Cuplurile ideale”, ceea ce este UN FALS GROSOLAN!

Două Suflete Pereche, POT FORMA UN CUPLU şi O FAMILIE FIZICĂ, dacă sunt întrunite SIMULTAN, mai multe condiţii.

Mai mult decât atât, un singur om, poate avea zeci, sute, mii de Suflete Perecehe, nicidecum unul singur, anume.

Înainte de orice alte consideraţii, iată situaţiile în care se pot afla două sau mai multe suflete pereche:

    • Au vârste diferite;
    • Au acelaşi sex: de aici provin homosexualii, din înţelegerea greşită a naturii afinităţii, a naturii atracţiei dintre ei. Ei confundă RUDENIA ENERGETICĂ cu potrivirea sexuală.
    • S-au născut în culturi diferite. Un exemplu de fiasco datorat diferenţelor culturale a două Suflete Pereche, îl reprezintă romanul Maytreiy, al lui Mircea Eliade, povestea iubirii lui Ciprian Porumbescu, etc. La această categorie, intră multe drame emoţionale, legate de incompatibilităţi, mai ales religioase. Mai sunt şi multe alte prejudecăţi culturale. Un alt exemplu excelent, este filmul „Love Story„, care a făcut înconjurul lumii fără ca cineva să fi înţeles de fapt despre ce era vorba acolo…
    • Au înzestrări diferite. Compatibilitatea energetică a două Entităţi, este exact ceea ce spune şi expresia COMPATIBILITATE ENERGETICĂ. Nimic mai mult! este FUNDAŢIA SOLIDĂ a unei POSIBILE CONSTRUCŢII VIITOARE, nicidecum GARANŢIA succesului în cuplu! Înzestrarea nativă însă, poate pune bariere de netrecut între doi oameni care sunt Suflete Pereche. De exemplu, o căsnicie între un pictor talentat şi un informatician talentat, poate ajunge la un fiasco total, dacă celor doi le lipseşte orice urmă de interes pentru domeniul în care are celălalt înzestrarea de excepţie. Doar compatibilitatea energetică, este insuficientă pentru a asigura armonia într-un cuplu, deoarece a desfăşuta o activitate în comun, este esenţial pentru valorificarea acestui avantaj numit „Compatibilitate Energetică”. Fără îndoială, aici este vorba despre COMPATIBILTATE FIZICĂ LA NIVEL RAŢIONAL şi chiar mai mult decât atât şi dacă compatibilitatea FIZICĂ este extrem de redusă, cuplul ajunge la separare.

Cuplurile Sufletelor Pereche

Există o fabuloasă mitologie aberantă, creată pe seama cuplurilor formate între două Suflete Pereche. Cea mai mare enormitate, constă în ideea că, dacă s-au întâlnit două Suflete Pereche, „al lor e Paradisul”. Nimic mai fals decât atât!

Se poate ajunge la un final destul de brutal, dintr-o mulţime de considerente, din care am expus mai sus doar câteva. Un exemplu de dramă cauzată de diferenţa de vârstă, este excepţional relatat în filmul „Vă place Brahms?„, interpretat magistral de Ingrid Bergman şi Gregory Peck.

Două Suflete Pereche, a căror întâlnire a condus mai mult la suferinţă decât la altceva, datorită greşitei înţelegeri a atracţiei ENERGETICE.

Şi astfel, ajungem iar la analfabetismul extrasenzorial…

Am afirmat în articolul „Un blog de suflet” că Monica, este Sufletul Meu Pereche. Ceea ce este foarte adevărat. Doar că ne-a luat câteva luni bune, practic un an întreg, doar să acceptăm ideea şi să ne obişnuim cât de cât cu ea.

Sunt convins că o parte însemnată a celor care citesc acest blog, se aşteaptă ca în căsnicia noastră să „curgă lapte şi miere„.

Nici vorbă despre aşa ceva!

Căsnicia mea cu Monica, este una pe care un observator extern neavizat, o poate caracteriza drept „banală” şi poate că într-o anumită măsură, chiar aşa este. Până la urmă, râdem şi plângem ca toţi ceilalţi, ne este frig sau cald ca tuturor, avem dezacorduri ca în orice cuplu, ca în orice familie, avem greutăţi şi uneori suntem în pragul disperării, alteori avem bucurii şi „ne cresc aripioare de îngeri” (câteodată, chiar de arhangheli!).

Avem şi nopţi şi zile şi răsărituri şi apusuri şi cald şi frig şi iarnă şi vară. Avem de toate. Avem momente când suntem proşti de dăm în gropi şi momente când suntem geniali, de-a dreptul.

Avem, cum am zis, de toate.

Ce ar fi deci atât de deosebit, într-o relaţie de cuplu a două Suflete Pereche?

Este ceva.

Este CONŞTIENŢA faptului că avem două Corpuri Energetice COMPATIBILE.

Iar asta, înseamnă enorm de mult, atunci când vorbim despre ATITUDINEA FAŢĂ DE…

Punctele de suspensie, sunt înlocuitorul unei liste enorm de mari de situaţii de viaţă. Iar ceea ce ne deosebeşte de un cuplu oarecare, este tocmai tipul de decizii şi acţiuni care rezultă din ATITUDINILE pe care le avem.

Atitudinile pe care le avem, faţă de noi înşine; atitudinile pe care le avem unul faţă de celălalt; atitudinile pe care le avem faţă de cei şi cele care ne înconjoară, prin asta înţelegând TOT ceea ce ne înconjoară, spre deosebire de majoritatea oamenilor, care rezumă „ce mă înconjoară”, la oamenii cu care se întâlnesc mai des sau mai rar.

Poate cea mai interesantă poveste scurtă, este despre atitudinea pe care o avem faţă de situaţii, în general: le privim ca pe nişte agresiuni, ca pe nişte conflicte sau CA PE NIŞTE PROVOCĂRI?

Da, am avut multe dezacorduri între noi, de-a lungul celor 12 ani, de când suntem împreună.

Partea frumoasă a vieţii unui cuplu de Suflete Pereche însă, este tocmai ATITUDINEA pe care o avem faţă de situaţiile cu care ne confruntăm.

E o mare diferenţă între un cuplu INCOMPATIBIL ENERGETIC, adică, acel cuplu în care fiecare îşi păstrează energia pentru sine şi un cuplu COMPATIBIL ENERGETIC, cuplu în care ÎN MOD NATURAL, Corpurile Energetice (Sufletele) în loc să se izoleze, FUZIONEAZĂ, DEVENIND „UNA”.

Cred că este singura diferenţă semnificativă, singura diferenţă DE FOND, DE ESENŢĂ.
Restul diferenţelor, sunt doar expresia acestui FOND: capabilitatea de a FUZIONA într-un ÎNTREG.

Acum… dacă te întrebi „Cât de profund fuzionaţi?„, singurul răspuns onest, de bun simţ, este „ne străduim continuu, creştem câte puţin, cu fiecare efort depus„.

Cred că aici, ceea ce contează mai mult decât cantitatea, este CALITATEA CONEXIUNII şi mai ales, STABILITATEA acestei conexiuni ENERGETICE.

Faptul că există minime şi maxime, este ceva natural.

Ne mândrim amândoi că am reuşit să depăşim în mare măsură etapa „arătatului cu degetul”.

Da, sunt situaţii când Monica „trage la greu”, sunt situaţii când eu „trag la greu”. Le conştientizăm, le discutăm, analizăm, căutăm soluţii. Dar mai ales, ne bucurăm amândoi că „Celălalt, a fost pe fază!„, cum se spune în limbaj mai relaxat.

Dacă ar fi să compar căsnicia noastră, PARTENERIATUL NOSTRU, cu un automobil, cred singura comparaţie care se potriveşte, este aceea a automobilului cu DUBLĂ COMANDĂ. Dacă ai făcut şcoala de şoferi, ştii sigur la ce mă refer: două frâne, două acceleraţii, două ambreiaje…

Când unul dintre noi „e mai tare”, în raport cu situaţia prin care trecem, „comenzile maşinii”, trec în mod natural de la unul la altul. Abia după ce am depăşit situaţia delicată, analizăm şi vedem ce poate fi îmbunătăţit LA AMÂNDOI.

În rest, DA, chiar cu riscul de a te dezamăgi, suntem NIŞTE OAMENI OBIŞNUIŢI!