Contextul de învăţare
Spuneam zilele trecute, că am creat un context de învăţare şi dezvoltare.
Astăzi, vom reflecta împreună asupra unor termeni, asupra unor concepte, care sunt foarte des folosiţi/folosite în Dezvoltarea Personală şi voi discuta despre experienţa personală, care acum, mi se pare diferită.
Acea parte din Contextul de învăţare şi dezvoltare despre care vorbesc acum, sunt webinarele de sâmbătă seara, webinare în care discutăm „verzi şi uscate”, asta însemnând că abordăm teme variate şi avem grijă să găsim răspunsuri care să ne ajute să învăţăm şi să creştem.
Gestionarea conflictelor
Vreo câteva webinare, am discutat fie dedicat temei „Gestionarea conflictelor”, fie tangenţial, când pe parcursul discuţiilor, au apărut firesc, situaţii care ne cereau să discutăm puţin ideea de conflict şi stingerea conflictelor adică, gestionarea conflictelor.
Întotdeauna am avut aversiune faţă de conflicte. Iar asta, este de când mă ştiu. Din această cauză, chiar mi s-a pus eticheta de fricos, etichetă pe care o vreme, am purtat-o docil, deşi înăuntrul meu, eram foarte revoltat.
A fost nevoie de multă muncă să CONŞTIENTIZEZ despre ce era vorba: SEMNIFICAŢIILE!
Unul dintre aspectele care m-a nemulţumit ani în şir, este legat de nişte caracterizări stranii şi antagonice: „Fricos” pe de o parte, „O cauţi cu lumânarea„, pe de altă parte.
Ceea ce în sine, este o imposibilitate!
Şi asta, deoarece un fricos fuge de conflicte, în vreme ce acela care „Şi-o caută cu lumânarea„, CAUTĂ CONFLICTELE!
Oare, chiar aşa să fie?
Caută CONFLICTELE?
Conflictul
Înţelesul cel mai larg al conceptului „Conflict„, este atribuit unor situaţii în care doi oameni se înfruntă cu scopul de a îşi elimina oponentul, sub o formă sau alta. Practic, este un proces în care una din părţi ţine să îşi impună opinia sau opiniile iar când a reuşit, se consideră că acel conflict s-a încheiat.
Ei bine, în străfundurile mele, am refuzat sistematic ACEASTĂ semnificaţie! Altfel, termenul în sine, mi se pare neutru. Un cuvânt, ca oricare altul.
Ceea ce m-a deranjat, ce continuă să mă deranjeze şi astăzi, este îngustimea perspectivei: „Ori – Ori„. Adică, „ORI Luptă, ORI Fugi!„.
Şi aici, vorbim despre a accepta să joci fie rolul Victimă, fie rolul Agresor. Şi este exact ceea ce am refuzat să fac, ori de câte ori am găsit o altă opţiune sau, uneori, când am reuşit să îmi creez singur opţiunea care mă interesa.
Totuşi, am fost conştient pe de altă parte, că şi cei care mă etichetau cu „O cauţi cu lumânarea!„, se bazau pe un anumit tipar comportamental pe care îl manifestam foarte vizibil.
Abia în cadrul definit de CONTEXTUL DE ÎNVĂŢARE ŞI DEZVOLTARE, am reuşit să CONŞTIENTIZEZ diferenţa fundamentală dintre CONFLICT şi PROVOCARE.
Mulţumesc cu această ocazie, coechipierilor mei pentru acest rezultat, pentru că reprezintă o CREŞTERE, o DEZVOLTARE!
Provocarea
Am învăţat să joc şah, la o vârstă destul de „fragedă”, cum se spune. La şah, expresia „Te provoc la o partidă„, este ceva banal, ţine de domeniul locurilor comune.
Interesant lucru, conceptul „Provocare„, a fost întotdeauna pe placul meu şi am acceptat foarte uşor de-a lungul anilor, foarte multe provocări.
Abia la webinare, mi-am pus întrebarea care este diferenţa dintre „Conflict” şi „Provocare„.
Ce ştiam eu de mic copil, este faptul că ACCEPT PROVOCĂRILE şi OCOLESC CONFLICTELE.
Ceea ce caracterizează PROVOCAREA, este faptul că deşi părţile PAR a fi în conflict, există o diferenţă fundamentală, definitorie afirm eu, între CONFLICT şi PROVOCARE.
Iar diferenţa, constă în ATITUDINEA INTERIOARĂ!
Atitudinea Interioară
Într-un CONFLICT, Atitudinea Interioară, este aceea de luptă, de apărare a poziţiei fiecăruia, este LIPSA DE COOPERARE, REFUZUL NEGOCIERII şi APĂRAREA PROPRIILOR CONVINGERI, CU ORICE PREŢ.
Prin contrast, într-o PROVOCARE, părţile pun în comun resursele, comunică, fac schimb de idei, testează, COOPEREAZĂ şi atunci când s-a găsit o soluţie convenabilă ambelor părţi — ceea ce reprezintă însăşi definiţia NEGOCIERII!! — provocarea se încheie. Ambele părţi, CÂŞTIGĂ.
Spre deosebire de conflict, unde cineva „trebuie să piardă” sau cel puţin să cedeze, să renunţe la ceva, într-o provocare, se pune în comun ceea ce are fiecare mai bun, se concep scenarii, se testează, se evaluează, se reia, se şlefuieşte şi abia când părţile ajung la concluzia „Asta e! Am reuşit!„, provocarea se consideră ONORATĂ!
Însăşi formula asta, „ONORATĂ„, mi se pare, de departe, o altă lume, faţă de „Am câştigat!”, cum este cazul într-un conflict.
Gestionarea conflictelor?
Tema webinarului trecut, webinarul 33, a fost chiar asta: „Gestionarea.
conflictelor„.
Ideea pe care am lansat-o spre dezbatere, a fost:
„De ce să gestionăm conflicte, când mult mai constructiv este să gestionăm RESURSE?„.
Ideea mea era, este simplă şi se referă la a alege COOPERAREA, în locul unui CONFLICT, care presupune o formă de luptă de APĂRARE a unei poziţii oarecare sau a ceva material.
Dacă într-un conflict ajungi să gestionezi un singur lucru, pierderile, într-o provocare, primul pas este în fapt PUNEREA ÎN COMUN A RESURSELOR, urmând apoi scenariile de gestionare a RESURSELOR.
Într-un conflict, resursele sunt individuale şi scopul a ceea ce se petrece, este transferul resurselor unei părţi, VICTIMA, către cealaltă parte, AGRESORUL.
Într-o provocare, contextul este COOPERAREA, PROGRESUL RECIPROC, PUNEREA ÎN COMUN A RESURSELOR ŞI SPORIREA ACESTORA, prin mijlocirea CUNOAŞTERII, care este imposibil de diminuat prin punere în comun, ba chiar dimpotrivă, SPOREŞTE pentru toate părţile care au acceptat provocarea.
Ce-ar fi dacă?…
Dacă citeşti articolele de pe acest blog, cred că te-ai obişnuit cu această plăcere a mea de a formula răspunsuri la această întrebare!
Astăzi, întrebarea de final… constă în fapt, din două întrebări:
(1) Ce-ar fi dacă în loc să învăţăm să gestionăm conflictele, am învăţa să acceptăm cât mai multe provocări şi să ne perfecţionăm în gestionarea resurselor puse în comun?
(2) Ce-ar fi dacă în Dicţionarul Limbii Române, pe care îl foloseşte fiecare, am pune în loc de „CONFLICT”, „PROVOCARE”?
Sunt conştient că până să accepte Academia Română aşa o schimbare „radicală”, e nevoie de vreo câteva decenii, poate chiar secole, aşa încât, eu am mers pe o altă variantă, care ţine de mine:
Am renunţat la termenul CONFLICT în vocabularul curent şi l-am trecut la categoria ARHAISME DEPRECIATE.
Chiar dacă îmi va fi greu o vreme să merg „împotriva curentului”, asta POT FACE. Şi o poţi face ŞI TU.
Este o chestiune de ALEGERE. De ORIZONT PERSONAL.
Cu drag, Şerban
