Peste 80% din scrierile despre dezvoltare personală scriu despre “cum să fi un om de succes, să reuşeşti”, ş.a.m.d. Cam marea majoritate a informaţiilor citite sunt legate de atitudinea interioară… E vorba despre ridicarea în slăvi a “pozitivismului”?!? Cum s-ar zice “hrăniţi măi fraţilor doar pe lupul alb, iar pe cel negru neglijaţi-l, lăsaţi-l să moară de foame!”. Chiar aşa?!?
Primul lucru care mi-a trecut prin minte, după ce-am citit câteva zeci de cărţi şi sute de articole legate de această temă, a fost… Ce e cu obsesia, preocuparea asta despre “succes”, “pozitivism”, de “reuşită”?!? Se află printre cunoştinţele voastre cineva care a cunoscut doar “binele”, “succesul”, “reuşita” sau chiar voi înşivă aţi trăit de-a lungul vieţii doar astfel de lucruri? Există vreo scriere despre “cum să” eşuezi şi/sau să ratezi? Până descopăr dacă există aşa ceva, m-am reîntors la întrebarea nr. 1.
DE CE PREDOMINĂ INTERESUL PENTRU SUCCES, POZITIVISM ŞI REUŞITĂ?
Din experienţa pe care am acumulat-o până acum, am avut ŞI succese ŞI eşecuri. Deci am trecut prin ambele stări interioare, căci despre aşa ceva e vorba. Ţi-ai atins un scop, un obiectiv. Cu alte cuvinte: tu le faci, tot tu le tragi!
Ideea este că oricât ne-am concentra pe “pozitivitate”, uneori o dai în bară. Pentru că necesită enorm de mult efort şi muncă individuală pentru a afla ce se află în subconştient. Şi foarte mult curaj, pentru că acolo, în “sertarul/dulapul” din spatele raţiunii, se află la grămadă, atât lucruri plăcute cât şi neplăcute. Poate fi vorba atât despre experienţe dureroase sau abuzuri, cât şi experienţe plăcute. Şi toate acestea funcţionează EXACT ca în cazul experienţelor reale! E ca şi cum te-ai afla pe “Titanic” înainte de a se scufunda şi ai repeta într-una că totul e ok!
Să mă reîntorc la “pozitivism”! Există o diferenţă dintre a te concentra cu intenţie asupra a ceva în mod pozitiv (pe calităţi, partea luminoasă, optimism) DE DRAGUL POZITIVULUI şi a face acelaşi lucru PENTRU A EVITA CEVA RESPINS (negativ, neplăcut, întunecat, dureros). Prin “respingere” situaţia rămâne şi cu timpul se înrăutăţeşte.
Departe de mine gândul ca această postare să fie una scrisă împotriva “pozitivismului”… Mai degrabă e una împotriva pozitivismului ABSOLUT! Această metodă este bună, funcţionează, dă rezultatele aşteptate ÎN CADRUL UNOR ANUMITE LIMITE. Aceste limite sunt ridicate tocmai de lucrurile respinse, evitate, lucruri la care opunem rezistenţă. Refuzăm să trecem printr-un anumit tip/gen de experienţe. Este motivul pentru care, chiar dacă într-un domeniu/aspect din viaţă obţinem reuşite, posibil ca în altele să cunoaştem eşecul!
Mai există şi un mic secret pe care l-am descoperit de-a lungul anilor… Ceva bun se întâmplă şi în cazul în care te concentrezi pe “pozitivism”, de dragul de a evita cele respinse. O astfel de metodă APLICATĂ, conduce pe un drum pe care întâlneşti mulţi oameni care te ajută la conştientizarea şi la vindecarea “rănii”, indiferent dacă e una fizică, emoţională, etc. Te ajută inclusiv la integrarea ei!
Deci, indiferent de metoda aleasă şi folosită, tot în acelaşi loc se ajunge! Singura diferenţă este TIMPUL. Avem atât de mult timp încât să ne putem permite să ocolim? 🙂
Monica Stănescu, 31.01.2021
**********************
S-ar putea să te intereseze şi:
Expansiunea Conştienţei
Entuziasm versus Apatie
**************************

sursă imagine: shopify.com