„Dă-i Cezarului ce-i al Cezarului şi lui Dumnezeu, ce-i al lui Dumnezeu!”
Mi-a dat multă bătaie de cap formula asta biblică. Cu timpul, am reuşit să descopăr că este mult mai complexă decât pare la prima vedere.
O corelaţie interesantă am făcut-o cu EDUCAŢIA:
Dă-i Cezarului (Corpul Fizic) ce-i al Cezarului (Educaţia Senzorială) şi lui Dumnezeu (Corpul Spiritual), ce-i al lui Dumnezeu (Educaţia Spirituală).
Deocamdată, cultura omenirii, le-a cam amestecat. Şi rezultatele, se văd, cu vârf şi îndesat!
Mi se pare foarte bizar să te încăpăţânezi să înveţi peştii să se caţere repede în pomi şi pisicile să înnoate excelent pe sub apă. Parcă invers, sună mai natural. Cu toate astea, de secole, noi ne încăpăţânăm să învăţăm pisicile să înnoate pe sub apă şi peştii să se urce în pom.
Ce-ar fi dacă în loc să inventăm boli ca ADHD, i-am învăţa pe copiii cu zestre artistică, cum să şi-o valorifice repede, în loc să-i chinuim cu formule la matematică, fizică şi chimie?
Se pare că avem noi, oamenii, un apetit patologic pentru mediocritate şi lucruri de duzină. „Patul lui Procust„?
Dar poate fi şi altfel.
Pentru asta am creat Şcoala ZENLA.
Poate că este încă o sămânţă şi că e nevoie de încă mulţi ani până să iasă „prima frunză”. Dar am pornit pe un drum.
În cel mai rău caz, vor rămâne cărţile pe care le-am scris şi le-am publicat.
